Cu entuziasm, Cătălin Secoșan

Peste ani

Am fost mereu împotriva pledoariei cum că generațiile care vin din spate sunt mai slabe. Poartă haine urâte, ascultă muzică proastă, sunt mai înceți și sunt leneși. De unde? Mă uit la colegi de muncă, generațiile cu 5-10 ani sub mine și sunt foarte tari. Creativi, inteligenți, dornici să înțeleagă lucruri și să pună mâna să lucreze.

Propun să renunțăm la atitudinea asta de luptă între generații.

Am fost săptămâna trecută la petrecerea aniversară de 14 ani a unui ONG(eeStec) unde sunt alumni, și acolo înconjurat de puștime cu o medie de vârstă de 20 de ani, m-am simțit și eu la rândul meu mai energic și inspirat.

Dacă ei sunt reprezentanții generației care urmează, eu sunt liniștit că sunt în mâini bune.

Iar cifrele, dacă ne uităm la promovabilitatea la BAC, dramele din ultimii ani, sunt convins că diferențele de procentaj în favoarea generației mele erau date de cu totul alți factori. Să nu ne mai punem pe un piedestal, că atitudinea de superioritate nu ajută pe nimeni.

Sunt nerăbdător să îmi văd copilul crescând și sunt convins că ea, colegii și prietenii ei vor avea multe să mă învețe.

Cu entuziasm,
Cătălin Secoșan

photo link

Nu te supăra frate S.R.L.

Comunicarea este esențială în existența noastră ca indivizi, familii, triburi, echipe sau grupuri. Considerată primordială societății umane, concept multimilenar, este încă departe de a fi perfectă.

Mai sus avem schema tehnică a comunicării. Simplu, nu?

Nu întotdeauna. Mă aflu aproape zilnic în imposibilitatea de a comunica tot ce îmi doresc tuturor din jurul meu, de la soția mea, prieteni, oamenii din transportul în comun, la parteneri. Motivele variază.

Analizând trecutul meu antreprenorial, identific lejer cauza unei nereușite majore: comunicarea defectuasă din cadrul echipei în timpul proiectului Tradecamel. Piața era acolo, know-how-ul îl aveam, networking la fel. Ne-am înțeles foarte bine dar hibe în comunicare, încet, încet, au omorât proiectul.

Având calitatea de Manager al inițiativei îmi asum această nereușită dar promit că nu am irosit-o. Fiecare eșec trebuie fructificat.

Fall, and then figure out what to do on the way down.Del Close

Am învățat că oricât de important pare deadline-ul, el te păcălește. Sentimentele oamenilor cu care lucrezi și starea generală a echipei sunt mult mai importante.

Atenție, urmează un manifest!

Promit că am de gând să tratez cu aceeași seriozitate fiecare amănunt al proiectelor mele dar fără panică, fără presiunea ultimului moment și cu un respect desăvârșit față de zămbetele oamenilor ce mă înconjoară, căci acestea sunt mai importante ca răspunsul la timp a unui mail sau lansarea aceea de site.

Cu entuziasm,
Cătălin

photo link

În căutare de poteci, nu mă așteptați

În cei peste 10 ani de experiență în management am avut momentele mele de aronganță în care îmi ziceam că am învățat tot ce este de învățat. Nu puține au fost momentele când realizam cât mă puteam înșela.

Nu există dovadă mai bună că învățarea nu se termină niciodată cu adevărat, ca schimbarea domeniului de activitate.

După 11 ani și jumătate, în decembrie anul trecut, am încheiat primul meu loc de muncă. Am lăsat corporația, cu salariul ei confortabil, cu locul de parcare asigurat și cu procesele și oamenii deja familiari ca să testez cum este să fiu pe cont propriu.

Nu planuiesc să plictisesc cu povești despre cum am scăpat din ghearele corporației și despre libertatea antreprenorială. Dacă asta cauți, nu sunt omul tău, mie mi-a plăcut în corporație.

Plănuiesc să detaliez ce înseamnă să fii antreprenor în IT și HORECA, domenii complementare și foarte prezente în inima mea. Vom filosofa împreună despre optimism în management. Vă invit să reinventăm un model de lucru. Îl numim temporar „cum îți așterni, așa lucrezi”. Voi detalia pentru cei ce vor să pornească pe acest drum ce și cum am făcut, poate poate voi fi de ajutor și visez ca la un moment dat, chiar să inspir.

Primele impresii sunt nemaipomenite, dar e posibil să fiu eu norocos. Am colegi și clienți, atât actuali cât și potențiali, drăguți. Pe piață pare să fie loc. La birou avem mâncare de te unge pe suflet si mult visatul meu pahar de vin la prânz.

Urmează mai multe despre relația cu furnizorii și cu statul român, creditare și avizare, dar sunt încrezător, sau poate putin naiv, că ne vom înțelege bine.

Vă țin la curent!

Cu entuziasm,
Cătălin