Never don’t give up

Never don’t give up

După un an și câteva luni de antreprenoriat sunt clar încă la început. Fiind un an plin cred că merită să îi fac un rezumat. Am niște concluzii și am degând să detaliez ceea ce pentru mine a fost cea mai grea parte a drumului până acum.

Lucruri de menționat:

Nu am murit de foame, ba chiar o duc mai bine decât o duceam înainte.

Am spălat farfurii, am împachetat și am livrat pachete.

Am numărat bani, mulți. Din păcate, mare parte dintre ei, ai altcuiva. (urmează despre asta)

Am muncit mult gratis, parte pro bono, parte facturi neplătite. Niciun regret la niciuna dintre ele. Dorm liniștit noaptea din punctul ăsta de vedere.

Am avut mai mult timp de petrecut cu familia și am avut mai puțin timp de petrecut cu familia.

În antreprenoriat nu există concediu plătit. Știi pauza aia, în care te plătește cineva să mergi la toaletă? Aici la propriu pierzi bani stând pe wc.

Recomandările prietenilor și ale familiei din primele luni sunt mai valoroase decât orice workshop sau bussines school. Cu ajutorul acestora am reușit tot ce am făcut până acum.

 

Am vrut să renunț de sute de ori.

 

Acesta nu este un subiect destul de discutat în lumea antreprenorială. Simt că nu te pregătește nimeni pentru momentele în care vrei să te întorci în zona de confort. Acolo unde salariul vine la o dată fixă, suma este previzibilă și stresul financiar este la altcineva.

M-am întâlnit acum ceva timp cu o cunoștiință mai veche, ceva big shot intr-o agenție acum. Director ceva. Știind că acesta a ridicat la un moment dat, cu succes aș menționa, o agenție la rândul lui, alta decât cea în care era director acum, l-am tras puțin de limbă. Răspunsul a fost similar cu ce vă descriam mai sus, deci este un sentiment des întâlnit.

Momentan mă țin puternic. Dar în cazul în care cineva, la început de drum ca și mine, vrea să renunțe de zeci de ori pe zi vreau să știe că eu unul simt la fel, dar rămân optimist.

Lansez astfel o invitație de a porni un club al antreprenorilor care zilnic vor să renunțe, dar cumva rezistă și nu o fac. Vreau să avem întâlniri săptămânale joia, la cafea. Să povestim ce motive de a renunța am mai găsit săptămâna asta și apoi de ce nu o să o facem.

 

Cu entuziasm,
Cătălin Secoșan

 

P.S. Da, m-am și plimbat cu ambulanța. Nu este așa romantic precum ți-ai imagina.